Umbra

„Umbra este partea din noi pe care nu o cunoaștem; ea conține tot ce am respins sau am ascuns, tot ceea ce nu ne place și tot ceea ce ne temem.” - C.G. Jung

Carl Jung, psihanalistul elvețian fondator al psihologiei analitice, a dezvoltat conceptul de „Umbră” pentru a descrie aspectele inconștiente ale personalității care sunt reprimate sau negate de individ.

Umbra reprezintă trăsături, dorințe și impulsuri care nu sunt acceptate de conștiința unei persoane și care pot include atât aspecte negative, cât și pozitive. Unii numesc aspectele pozitive cu care persoana cu este în contact conștient Umbra de Aur - acele calități și abilități care nu sunt recunoscute de individ din cauza fricii de eșec, autoconvingerilor sau normelor sociale. Aceste aspecte pot aduce împlinire și succes în viața personală și profesională, dacă sunt acceptate și cultivate.

Umbra conține trăsături care sunt percepute ca fiind inacceptabile sau negative, cum ar fi mânia, anxietatea sau lăcomia. Acestea sunt adesea refulate, dar pot influența comportamentul individului în moduri subtile. Pe lângă aspectele negative, Umbra poate conține și trăsături pozitive care nu sunt integrate în personalitatea conștientă, precum creativitatea, spontaneitatea sau dorințele profunde. Există, de asemenea, moduri în care aspecte din Umbră pot fi proiectate asupra altor persoane, adică individul vede în ceilalți ceea ce nu acceptă în sine. Aceasta poate duce la conflicte și disonanțe în relații.

Jung considera că procesul de integrare a Umbrei în conștiință este esențial pentru dezvoltarea personalității.

Prin conștientizarea și acceptarea acestor aspecte, individul poate atinge o stare de echilibru și autocunoaștere, care sunt de fapt procese ale individuării. Pentru a ajunge la individuare, este esențial ca individul să confrunte și să integreze aceste aspecte ale Umbrei. Altfel, privirea asupra sinelui rămâne incompletă și poate duce la conflicte interne. Integrarea Umbrei contribuie la expansiunea conștiinței și la dezvoltarea personalității. Prin înțelegerea și acceptarea tuturor aspectelor sinelui, individul devine mai complet și mai autentic, ceea ce este esențial pentru o viață împlinită.

Mai multe despre ce este umbra

Umbra este, în cuvintele lui Jung, partea inferioară a personalității. Este partea din noi înșine pe care o ținem departe de lumină, fiind ceea ce o persoană nu dorește să fie. Ea include toate părțile din noi la care nu vrem să ne uităm. Acestea sunt neajunsurile noastre, conținutul mai imoral, lucrurile id-ului, pentru a folosi limbajul lui Freud, adevărurile despre cine suntem pe care am prefera să le evităm.

Majoritatea oamenilor păstrează acest material departe de conștiință și îl păstrează acolo pentru aproape întreaga lor viață. S-ar putea să existe mici modalități prin care ei integrează acest material, dar, în general, acesta este îngropat adânc. Și pentru că nu intră niciodată într-o confruntare cu acest material, sunt incapabili să devină cu adevărat întregi și autentici. Umbra este de natură inconștientă în mod inerent.

Nu suntem conștienți de lucrurile pe care le reprimăm. Jung a pus accentul pe descoperirea umbrei și integrarea ei ulterioară în ceea ce suntem, în întreaga noastră personalitate, atât ca un efort moral, cât și ca ceva esențial pentru procesul general a ceea ce el a numit individuare.

Am putea folosi și un cuvânt precum integrare pentru a înțelege mai bine acest proces prin care ne uităm la Umbră și o acceptăm ca parte din noi; este ceea ce se întâmplă atunci când putem aduce materialul nostru inconștient în conștiință și devenim o „persoană mai întreagă”.

Aceasta presupune un proces de autocunoaștere, pe de o parte, și de autoacceptare, pe de altă parte. Nu este vorba doar despre a vedea aceste lucruri, ci și despre a fi capabil să le accepți ca parte adevărată și completă a ceea ce ești.

Iar acest lucru înseamnă că Ego-ul, pe care noi îl considerăm Eu, trebuie să fie suficient de puternic pentru a suporta această integrare și, în cuvintele lui Jung, pentru asaltul acestui material inconștient.

Materialul din umbră este material din umbră pentru că îl vedem ca fiind problematic, rău, malefic, condamnabil din punct de vedere moral, ca ceva ce trebuie să îndepărtăm de ceea ce suntem, pentru a rămâne pe placul celorlalți, acceptați de societate, oricare ar fi scopul nostru aici.

Această viziune a materialului din umbră ca fiind rău, reprobabil din punct de vedere moral, problematic, ca orice altceva este foarte rigidă. O mare parte a acestui proces de acceptare constă în a "înmuia" această rigiditate, pentru a ajunge să vedem aspectele acelui material din umbră, e nevoie să îi facem loc pentru a-l putea descoperi și a-i putea vedea valoarea, e nevoie să facem un pic „mai mult spațiu în jurul său”.

A fi capabili să ne îndulcim viziunea asupra acelui material este o parte din ceea ce ne permite să îl facem mai conștient și să revendicăm întregul nostru teren interior.

În concluzie, scopul ar fi să devenim mai liberi în ceea ce privește cine suntem și mai liberi în comportamentul nostru în lume.

În concepția timpurie a lui Jung, lucrul cu umbra se concentra într-adevăr mai ales pe a vedea și a accepta aspectele mai puțin morale sau problematice ale naturii noastre. În timp ce el vorbea despre umbră având anumite calități utile sau pozitive, munca sa cu umbra se concentra cu adevărat pe a fi cinstiți cu privire la ceea ce suntem, spre deosebire de concepțiile mai moderne, care se concentrează cu adevărat pe a vedea partea bună din umbră, pe a vedea ce putem obține din ea, a vedea beneficiile pe care le-am putea obține dacă am putea trece printr-un proces în care putem vedea aspectele din noi înșine pe care le-am dat la o parte de-a lungul timpului și să le revendicăm cu adevărat. Personal, cred că aceasta este o mișcare foarte sănătoasă în timp.

O mare parte a călătoriei de acceptare de sine constă în a fi capabil să faci diferența între ceea ce este adevărat despre tine și cum alegi să acționezi de fapt în lume. S-ar putea să existe toate aceste lucruri care sunt adevărate despre tine, pe care știi că nu le vei pune în aplicare, iar faptul că știi că nu le vei pune în aplicare îți permite să le accepți ca parte a ceea ce ești.

Ca exemplu personal, mi-a fost întotdeauna greu să îmi exprim furia, am reprimat-o și am negat-o și am abandonat-o multă vreme. Și uneori, simțeam (și încă simt) ca și cum aș avea un vulcan de furie în interiorul meu, gata să erupă. Ca și cum aș fi o persoană violentă în adâncul meu. Așa că am respins acel material, îmi era foarte greu să îl afirm și să îl recunosc, să mă uit la el, deoarece mă temeam că odată ce izbucnesc, nu mă voi mai putea opri. Credeam că dacă las să iasă un pic, va ieși tot. Și cu cât m-am uitat mai mult înăuntru și am început să înțeleg de unde vine furia, ce vrea, când apare, de ce apare, am reușit să o și exprim mai întâi verbal, apoi să o folosesc în mod creativ uneori. Exprimarea asertivă poate să fie un mod sănătos de a-ți exprima furia și a pune limite sănătoase. A fost un proces cu adevărat revelator pentru mine, având acea calitate asertivă reprimată, pe care nu am fost capabilă să o accesez, pentru că, din nou, mă temeam de partea furioasă.

O altă parte pe care am respins-o o vreme a fost partea mea mai vulnerabilă mai sensibilă, mai feminină pentru că am avut experiențe timpurii în care am decis că este mai adaptativ pentru mine să nu îmi arăt vulnerabilitatea, să fiu "tare". Este probabil o parte din "umbra mea aurie", aceste aspecte pot fi pozitive, însă le-am îngropat, nu le vedeam ca pozitive, le vedeam ca împiedicându-mă să mă descurc mai bine, să obțin ceea ce-mi doream. Am văzut acele aspecte ale personalității mele ca fiind fundamental rele și problematice: pentru că așa am înțeles din interacțiunile mele timpurii și pentru că nu am avut modele care să exprime aceste părți într-un mod care să mă inspire sau prin care să văd avantajos să învăț să le accept și să le integrez. Atât furia cât și părțile mai vulnerabile și sensibilitatea mi s-au părut periculoase și le-am ascuns cât de bine am putut până când am decis să fac cunoștință cu ele.

Putem înceta să îngropăm, să controlăm aspecte din noi și putem trece la o poziție de curiozitate în jurul lor, de deschidere, de acceptare, de „nu știu ce-i cu asta dar sunt curioasă să aflu mai mult”.

Unele dintre aceste aspecte nu sunt recompensate social în zilele noastre. Deci, poate fi greu pentru mulți oameni să exploreze aceste aspecte ale naturii lor atunci când au fost învățați de nenumărate ori, în moduri mari și mici, că acestea nu sunt aspecte de dorit. Însă cu toții avem aceste lucruri și este în regulă. Sunt o parte din natura umană, e felul în care suntem. Nu ești o persoană rea pentru că aceste lucruri există. De asemenea, putem dezvolta o conștientizare a diferitelor părți care operează simultan în interiorul nostru fără a le reprima, a le respinge sau a le închide. Putem vorbi despre ele și le putem accepta fără a acționa pe baza lor. Observăm când un aspect din umbră apare în conștiința noastră, îl vedem operând în fundal și continuăm să facem ceea ce oricum aveam de gând să facem. E importantă această diferențiere între a accepta ceva ca făcând parte din natura noastră și a acționa pe baza lui.

Lucrând cu umbra, putem de asemenea să devenim deosebit de conștienți de modurile în care proiectăm acest material asupra celorlalți. Aceasta înseamnă modurile în care "dislocăm" în lume acel material din umbra noastră de care ne temem.

Intrând într-un proces de dialog și negociere cu umbra, ajungem să practicăm limbajul negocierii, al diplomației și al înțelegerii.

Există o mulțime de tehnici în lucrul cu Umbra, și ceea ce m-a ajutat pe mine, pe lângă analiza individuală extinsă pe care am facut-o și o continui, un lucru important a fost folosirea unui Jurnal. Poți să te angajezi să deslușești părți din tine, să vorbești cu ele într-un spațiu sigur și cu o sinceritate deplină. Poți încerca chiar să întruchipezi acel aspect de umbră, dacă simți că ai acces la el și că o poți face fără ca acesta să îți trezească o mulțime de emoții complicate. Tonul muncii pe care o facem este foarte important. Din nou, nu este vorba despre dominarea umbrei. Este vorba despre a înțelege ce vrea umbra, a o vedea clar și apoi a ne întreba:

• Există ceva ce putem face pentru a îndeplini aceste obiective în moduri mai sănătoase?

• Cum putem identifica modalități constructive de a aduce acel material al umbrei în gândurile și în faptele noastre?

• Cum putem transforma acele sentimente de furie în manifestări mai sănătoase de asertivitate?

• Cum putem transforma egoismul în forme adecvate de îngrijire de sine sau de trasare a limitelor cu alte persoane?

• Care sunt părțile naturale a ceea ce suntem care au fost socializate diferit de-a lungul timpului?

Umbra este partea din tine care era adevărată înainte ca lumea să înceapă să ți se întâmple... Umbra conține adevăruri fundamentale despre cine suntem, care merită să fie recunoscute și integrate în procesul de creștere și dezvoltare personală. Acest lucru poate conduce la o viață mai autentică și împlinită, în care individul poate acționa în conformitate cu valorile și dorințele sale profunde.