Toxic Achievement Culture sau Cultura toxică a performanței si consecințele ei
- Oana Popa
- May 12, 2024
- 6 min read
Updated: May 19, 2024
Cartea lui Jennifer Breheny Wallace, "Never Enough: When Achievement Culture Becomes Toxic-and What We Can Do About It', m-a inspirat sa impartasesc cateva idei interesante legate parentingul actual:
👉🏻 Despre cultura toxica a performantei/ toxic achievement culture. Daca ar fi sa definim putin termenii, Acasa, aceasta cultura toxica se vede in programul zilnic al unor copii care rivalizeaza cu programul unui director executiv foarte ocupat, fara timp de relaxare si odihna, fara timp petrecut in familie sau timp de joaca.
👉🏻 J. B. Wallace, spune că, de zeci de ani, cercetătorii studiază modul în care experiențele nefavorabile din copilărie, cum ar fi viața traita în sărăcie sau în mijlocul violenței comunitare, cresc riscurile legate de sănătatea și bunăstarea copilului. Asra s- a sriut dintotdeauna, nimic nou. În ultimii ani însa, s-a mai descoperit un grup de copii "cu risc" deva dezvolta probleme de sanatate si bunastare si acest grup se afla la celălalt capăt al spectrului economic, anume tinerii din "școlile cu performanțe ridicate” care apar alături de copiii care trăiesc în sărăcie și în centre de plasament, imigranții și cei cu părinți încarcerați. Cercetările au arătat "niveluri relativ ridicate de probleme de adaptare, probabil legate de presiunile omniprezente și de lungă durată de a excela la învățătură și la activitățile extracurriculare". Acest raport a fost publicat in SUA, insa se vad clar si pe la noi trendurile, in special in liceele "bine cotate" sau “clasele de top”. Doar ca la noi nu se fac studii de acest gen.
👉🏻 Unul dintre aceste studii arata ca mediu familial și/sau școlar caracterizat de o presiune extremă pentru a reuși sau pentru a-i întrece pe toți ceilalți, de a fi pe primul loc, poate afecta tinerii în moduri semnificativ dăunătoare, inclusiv provocând niveluri ridicate de stres și anxietate sau consumul și dependența de alcool și droguri.
👉🏻 Autoarea a realizat un sondaj în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani pentru a afla ce și-ar fi dorit ca părinții lor să fi știut despre anii lor de școală. O mare parte din datele studenților au indicat convingerea că ei credeau că părinții lor îi "prețuiesc și îi apreciază" mai mult dacă au succes la școală - 70% dintre studenți au fost de acord cu această afirmație. Mai mult de 50% au mers atât de departe încât au spus că părinții lor îi iubeau mai mult atunci când aveau succes
👉🏻 Atunci când vorbim despre presiune, perfecționism, anxietate, depresie și singurătate la copii, ceea ce este important sa spunem este ca acesti copii au o nevoie nesatisfăcută de a se simți apreciați necondiționat, departe de realizările externe. "Presiunea" pe care o simt copiii noștri sta in faptul că ei simt că valoarea lor depinde de realizările lor.
👉🏻 Cultura toxică a performanței este alimentată de anxietatea părinților cu privire la viitorul incert al copiilor lor. Criticii parentingului modern spun adesea că noi înșine ca parinti ne provocăm acest stres și această anxietate, că părinții îi forțează prea mult pe copii, că trăiesc "prin ei", că se concentrează prea mult pe o definiție îngustă a realizărilor. Insa din punct de vedere economic, trebuie sa recunoastem că focalizarea pe educație intensivă a părinților de astăzi nu este o alegere personală pe care familiile individuale o fac în sufrageria lor. Părinții încearcă cât pot de bine să se adapteze la niște schimbări economice destul de extraordinare. În contextul inegalității extreme, al distrugerii clasei de mijloc, al globalizării și al hiperconcurenței, părinții se tem că, fără îndrumarea și impulsul lor intens, copiii lor ar putea sfârși de partea greșită a decalajului economic. Odată cu creșterea inegalității, copilăria nu mai este văzută ca o perioadă separată de viața de adult, ci ca un teren de antrenament pentru a-i pregăti pentru un viitor foarte competitiv și necunoscut. Ii impingem la performanta de frica, asta este realitatea.
👉🏻 Ce este cert e ca părinții mei nu stăteau treji noaptea, îngrijorați de o scădere a notelor mele de la 10 la 8. Părinții mai relaxați cu care am crescut eu la începutul anilor 1980 au fost înlocuiți de o generație de părinți foarte activi si destul de intensi, care acum trebuie să se asigure că copiii lor vor ajunge "bine". Așa-numiții părinți elicopter au apărut nu atât din convingeri individuale, cât din nevoia de a proteja copiii împotriva forțelor imprevizibile ale pieței. Ceea ce face ca presiunea pe care le resimt copiii noștri sa fie mult mai mare decât cea pe care am simtit-o noi. Ceea ceea ce este de subliniat aici este faptul ca nu putem sa comparam cele 2 perioade, diferentele fiind uriase.
👉🏻 Multi parinti cu care vorbesc spun ca se simt "responsabili pentru reușita și succesul copiilor" si si-ar dori ca copiii lor sa aiba o copilarie mai putin stresanta. J.B. Wallace sugereaza ca fiecare parinte ar trebuie sa se concentreze pe a le arata copiilor ca sunt importanti ("They matter") - copilul sa știe că este important pentru ceilalți și că poate adăuga o valoare semnificativă în lume. Este povestea pe care ne-o spunem nouă înșine despre cât de mult suntem apreciați de cei din jurul nostru. Iar parintii sau adultii semnificativi din viata copilului ar trebui sa stie sa culive aceasta importanta ("Mattering").
👉🏻 Mattering-ul, pe care l-as traduce cu importanta de sine neconditionata in sens de valoare personala neconditionata este un construct psihologic care incorporeaza ideea de a ne simti valorosi pentru ceea ce suntem in adancul nostru, si ca ceilalti se bazeaza pe noi , in sensul in care sa aducem valoare inapoi familiei, prietenilor si comunitatilor noastre. Asta pare, conform studiilor, ca ar avea in comun copiii care se descurca foarte bine si au rezultate bune academice ('high achievers'). Au aceasta "importanta de sine neconditionata" ca un scut protector - desi intalnesc bariere si esecuri, acest sentiment de ‘valoare personala’ actioneaza ca o protectie, iar eventualele esecuri nu le desfiinteaza valoarea de sine. Copiii care intampina dificultati sunt fie aceia care cred ca ‘au valoare numai atunci cand….’, fie aceia care cred ca sunt importanti pentru parintii lor, dar carora le lipseste acea credinta ca pot sa adauge valoare semnificativa pt ceilalti (si nu doar pentru ei insisi), le lipseste acea dovada sociala ca sunt semnificativi, importanti pentru ceilalti.
👉🏻 Importanța ("mattering-ul") apare în momentele importante ale vieții, cum ar fi faptul de a fi sărbătorit cu sinceritate de către oamenii care te cunosc și te apreciază. Se regăsește și în momentele de zi cu zi, ca atunci când ești bolnav și un prieten îți aduce o farfurie de supă facuta in casă.
👉🏻 Astăzi ne confruntăm cu un deficit de importanta personala, cu rate record de singurătate, anxietate și depresie în rândul tinerilor. Cercetările sugerează că până la o treime dintre adolescenții din SUA nu cred că sunt importanți pentru ceilalți din comunitățile lor. Atunci când nu simțim că suntem importanti pentru ceilalti, ne putem întoarce spre interior: renunțăm, bem sau folosim droguri pentru a evada. Lipsa de importanță, conform studiilor, este un predictor puternic al problemelor de sănătate mintală, al abuzului de substanțe și chiar al sinuciderii.
👉🏻 Pentru a conta, avem nevoie să ne simțim valorizați, dar avem nevoie și de oportunitatea de a adăuga valoare în mod semnificativ pentru ceilalți. Cu cât adăugăm mai multă valoare celorlalți, cu atât mai mult ne simțim valorizați - un ciclu sănătos și interdependent care ne protejează sănătatea mintală. Si asta ar fi nevoie sa faca parintii - acasa si in comunitate - sa sadeasca acest 'mattering' in vietile copiilor lor.
👉🏻 Copiii trebuie sa invete de la parinti aceasta 'importanta personala'. Ei nu au nevoie de părinți care duc sacrificiul de sine la extrem. Ei au nevoie de părinți care au au capacitatea de a denunta valorile nesănătoase ale culturii toxice a performantei pentru amenințările pe care le reprezintă. Pare contraintuitiv, insa este adevarat : pentru a avea grijă de copiii noștri trebuie mai întâi să avem grijă de noi înșine, pentru că reziliența unui copil se bazează pe reziliența unui părinte.
👉🏻 Autoarea oferă părinților câteva sfaturi pentru a-i ajuta pe copii să-și găsească scopul:
Ascultați scânteile de interes ale copiilor și apoi aprindeți aceste flăcări.
Întrebări orientative pe care sa le folositi: Ce probleme din lume te afectează cel mai tare?
Cereți-le copiilor voștri să contribuie în mod regulat în mod semnificativ în familie.
Vorbiți despre propriul vostru scop cu copiii voștri.
Prezentați-le copiilor potențiali mentori care îi pot ajuta să își construiască acest sentiment de scop.
Atunci când ne încurajăm copiii să se concentreze excesiv pe ei înșiși și să își construiască CV-uri, eliminăm activitățile care erau odată considerate importante de către societate, cum ar fi grija față de ceilalți. Pentru a crește o generație care va menține societatea puternică și sănătoasă și pentru a proteja sănătatea mintală a copiilor noștri, ei au nevoie de adulți în viața lor care să-i ajute să isi extinda viziunea și să vadă lumea mare și rolul lor în ea.
Sper sa v-am convins sa cititi cartea, este foarte bine documentată si mie mi-a dat multe explicatii pentru comportamentele si simptomele unor tineri adulti azi. M-a facut sa ma cutremur putin si sa ma uit si la mine, ca parinte, cu mai multa grija si compasiune. Caci doar asa putem sa avem grija de copiii nostri, daca incetam noi insine sa 'alergam' prin toxicitatea inaltei performante.
📖 Gasiti cartea pe Amazon: https://www.amazon.com/Never-Enough-Achievement-Culture-Toxic/dp/0593191862
▶️ Si varianta audio:
Comments